عرض مشاركة واحدة
 
  #18  
قديم 10-30-2009
سليم سليم غير متواجد حالياً
عضو مرابط
 
تاريخ التسجيل: May 2009
المشاركات: 554
افتراضي رد: كيف أسلم هؤلاء....البسطاء من الناس

السلام عليكم ورحمة الله وبركاته
الفصل الثاني:
Moartea este invariantul omenirii,
dintotdeauna, moartea a fost principala problemă a umanităţii. Mulţi cercetători atestă faptul că mitologia morţii este cea mai arhaică formă de mitologie posibilă. Despre moarte avem două tipuri de informaţii total contradictorii: evidenţa conştiinţei şi evidenţa simţurilor. Toate religiile poli sau monoteiste au înregistrat faptul că moartea nu înseamnă nicidecum neantul, moartea nu este stoparea unei existenţe finite în timp, ci translarea acesteia într-un plan superior de existenţă.
Dintre toate sursele religiei, criza supremă şi finală a vieţii – moartea – este de cea mai mare importanţă. Moartea este poarta lumii celeilalte mai mult decât la propriu…Omul trebuie să-şi trăiască viaţa în umbra morţii, iar cel care depinde de viaţă şi se bucură de ea în deplinătatea ei trebuie să se teamă de ameninţarea sfârşitului ei. Iar cel care vede moartea se întoarce spre promisiunea vieţii.
În toate marile religii ale lumii, în toate etapele şi vârstele umanităţii, imaginea morţii e încărcată pozitiv de speranţa renaşterii într-o lume superioară, pură, spiritualizată.
De la instalarea morţii în timp, odată cu apariţia conştiinţei la Adam că va muri şi până în perioada modernă, omul a tot luptat să învingă moartea. Şi s-a străduit atât de mult, acordându-i atâta importanţă, încât moartea a încetat să mai însemne o oprire devenind un rit de trecere. Moartea a căpătat caracter iniţiatic: se pune capăt unei existenţe profane, pentru a începe o alta regenerată. Moartea este deci investită cu semnificaţia unei treceri, a unui prag, dincolo de care te aşteaptă un nou început.
Schema iniţiatică ce comportă suferinţa – moartea – reînvierea, prezentă în majoritatea religiilor primitive este preluată de întregul creştinism şi ridicată la rang de Adevăr suprem. Valorizarea arhaică a Morţii ca suprem mijloc de regenerare spirituală constituie un scenariu iniţiatic care se prelungeşte până la marile religii ale lumii şi pe care creştinismul l-a utilizat.
Mântuitorul Hristos eliberează umanitatea de păcate şi reface legătura sfâşiată dintre ea şi divinitate urmând aceeaşi schemă iniţiatică: suferă, moare şi învie. Dăruieşte astfel, omenirii eliberarea condiţiei umane de sub apăsarea păcatului dar şi posibilitatea Învierii în Ziua de Apoi. Moartea este reală, în creştinism dar Învierea de după este Realul absolut!
Imaginea morţii în Islam merge spre o viziune asemănătoarea Ortodoxiei, fără a implica, însă şi noţiunea de suferinţă, de expiere a păcatului. Asta pentru că Islamul este foarte raţionalist: un bun musulman trebuie să i se supună lui Dumnezeu, să îndeplinească Binele – Ma’ruf şi să ocolească Răul – Munkar. Credinciosul musulman este preocupat să îndepărteze din mintea lui teama de moarte pentru că, spune Coranul, numai Allah trimite moartea la timpul sortit fiecăruia. Destinul oricărei creaturi este deja cunoscut de Allah. Moartea este un eveniment natural pentru toate lucrurile vii. Se întâmplă fiecăruia dintre noi, toţi vom muri iar Coranul specifică: Fiecare suflet va gusta moartea ( 3: 185).
Moartea în islam este sfârşit al vieţii temporare, pune capăt vieţii trupului dar nu şi sufletului. Sufletul este luat de către îngerul Azrail şi dus înaintea lui Allah. Învăţătura musulmană recomandă credinciosului să-şi amintească mereu de iminenta sa moarte şi de viaţa următoare.
Islamul interzice cu desăvârşire sinuciderea şi îi înştiinţează pe oameni că viaţa lor aparţine lui Allah. Viaţa este darul divinităţii către oameni dar este pe o perioadă limitată, determinată. La sfârşitul rugăciunii zilnice, credinciosului îi este recomandat să rostească următoarele cuvinte: Rabbana atina fiddunia hasanah wa fil akhiratiwa qina’adhabannar! ( O, Allah, dă - ne nouă bine în lumea aceasta şi în cea de dincolo şi salvează-ne de chinul Iadului!)

2.تصور الموت عند الشعوب:
الموت حق لا يتخلف في البشر, ودائماً كان الموت يمثل مشكلة البشرية الأساسية.
وكثير من المحققين والباحثين يؤكدون أن اسطورة الموت من أقدم الأساطير على وجه الأرض.
لدينا نوعان من المعلومات عن الموت متضاربان:وضوح الوعي ووضوح الأحاسيس.
كافة الأديان السماوية والوضعية تعزز القول بأن الموت لا يعني الزوال, والموت لا يعني التوقف عن وجود الإنسان في الزمن,ولكنه تحول إلى عالم علوي في الوجود.
في كل المصادر الدينية,الأزمة الكبرى والنهائية للعلاقة حياة_ موت تمثل أهمية عظمى.
الموت عبارة عن بوابة للعالم الأخر ...الإنسان يجب عليه أن يعيش حياته تحت ظلال الموت,والذي يعيش حياته ويتمتع بها يجب أن يهاب وعيد نهاية حياته,والذي يعيش حياته ويرى الموت فكأنه يعود إلى وعد الموت.
كافة الأديان في العالم ,وفي كل مراحلها وأعمار معتنقيها الموت يحظى ايجابياً بالأمل في الإحياء في عالم أرقى وأنقى وأكثر روحية.
منذ بدء الخلق ووعي آدم على حقيقة الموت,والإنسان يحارب ويكافح من أجل قهر الموت.
واهتم بالموت حتى تلاشى معنى الموت وأصبح عادة وتمر.
والموت أصبح له مميز رئيسي:وضع نهاية للوجود لا يمثل حدًا دينيًا من أجل بداية جديدة.
الموت يعتبر رمزًا للعبور أو عتبة فيها تتنظر الإنسان بداية جديدة.
الصورة الأساسية عناء-موت-أحياء في كل الأديان البدائية أُخذت عن المسيحية ورفعت إلى أعلى درجة.
المخلص المسيح يحرر البشرية من خطاياها ويعيد ربطها بالألوهية كما في الصورة الأساسية للموت:يعاني-يموت-ويحيا.
وهكذا يهب البشرية الحرية من تحت وطأة الخطيئة ولكن مع امكانية الإحياء في يوم القيامة.
الموت حق وواقع,وفي المسيحية الإحياء في يوم القيامة هوالحقيقة المطلقة.
في الإسلام صورة الموت تشابه صورتها في المسيحية,ولكن دون إقحام العناء أو التحرر من الخطيئة.
وهذا لأن الإسلام أكثر عقلانية :المسلم الصالح يجب أن يخضع لأوامر الله وأن يعمل صالحًا_معروفًا_ وأن يبتعد عن السيئات_المنكر_.
المسلم المؤمن يجب أن يتجنب الخوف من الموت لأنه وكما يقول القرآن الأجل في يد الله وحده وهو الذي يقضيه.
الموت هوحدث طبيعي لكل الأحياء,ويقع على كل فرد من البشر,وكنا سوف نموت, يقول الله تعالى:"وكل نفس ذائقة الموت".
الموت في الإسلام هو عبارة عن انتهاء الحياة الدنيا,وفيه يموت الجسد وليس الروح.
والروح يسحبها عزرائيل_ملك الموت_وتصعد لخالقها (الله).
والإسلام يدعو المسلم أن يذكر الموت والبعث.
الإسلام يحرم الإنتحار ويعلمهم أن الحياة من الله وله,وهي نعمة من الخالق ولكنها محدودة ولها نهاية.
والمسلم عليه عقب كل صلاة أن يدعو الله بهذا الدعاء:"ربنا آتنا في الدنيا حسنة وفي الآخرة حسنة وقنا عذاب النار".
__________________
رمضان أسم حروفه ناصعة=فالراء رحمة من الله واسعة
وميمه مغفرة منه جامعة=والضاد ضياء جنة رائعة
والألف احسان وألفة ماتعة=ونونه نُزل الصائمين ناعمة
رد مع اقتباس